Am pictat-o fara sa stiu la ce se gandeste. Am vazut luna si felinarul. Ele nu au ganduri. E mai simplu asa, de cele mai multe ori, sa ne sustragem, sa ne prefacem ca nu ne gandim, sa ne ascundem. Dar gandurile raman si nu le putem ascunde de noi insine, ele trebuie exteriorizate cumva, candva, in timp, in spatiu, trebuie confruntate, trebuie inlaturate sau ni le putem face aliati si putem trai cu ele. Oare ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu